Preludiul si postudiul in cuplu

Un cuplu care se cunoaste bine reduce cateodata preludiul la minimum, la mangaierile esentiale pentru amandoi, in scopul atingerii excitatiei sexuale ceruta de raportul sexual. Acest tip de raport sexual mai rapid este cateodata preferat, lasand locul, in alte momente, “marelui joc” cu niste preliminarii mai ample. Si totusi…cand vorbim de preludiu, este de preferat sa renuntam la formulari de genul femeia are nevoie, barbatul nu si asta pentru ca se pot naste sentimente de vinovatie sau de datorie in mintile si sufletele unora sau altora. Barbatii ar fi bine daca ar lua aminte atunci cand femeile afirma ca nu s-au simtit niciodata mai pline de senzualitate ca in anii adolescentei, cand, ore intregi se jucau, se sarutau si de dezmierdau cu iubitul lor, fara intentia unui sex penetrativ. Aceasta latura a senzualitatii – nevoia de sarutari, atingeri, tandrete, romantism –  trebuie inclusa ca parte integranta actului sexual, si nu cosiderata coletarala lui. Adesea regasim in cuplu o graba, o presiune de a consuma tensiunea, dorinta sexuala odata trezita sau acumulata. Aceasta graba ne face sa uitam sa ne bucuram unul de celalat, fiind mai mult centrati in “a ne consuma”. Cum ar fi sa ne jucam mai mult? Cum ar fi sa incercam noi si noi culmi ale placerii in doi prin senzatiile ce le putem incerca in intimitatea relatiei de cuplu?
In acelasi timp si femeile sunt invitate de a tine cont de nevoia barbatilor de a se simti acceptati, iubiti si respectati pentru ceea ce sunt, inainte si in timpul sexului penetrativ (nevoi resimtite si femeie deopotriva tot timpul si nu neaparat cand este vorba de act sexual).