Relatia de cuplu si sexualitatea in doi
-
Practici sexuale
Un mit larg raspandit. Durere inainte de placere!? Stimularea si in special penerarea anala trebuie sa doara? Asa cum durerea, oriunde in corpul nostru semnalizeaza ca ceva nu este in regula si ne determina sa aflam cauza, la fel se intampla si in cazul zonei anale. Durerea este un semnal ca ceva nu este OK. Si este bine sa ne oprim. Sa descoperim care este cauza. Insa nu este obligatoriu ca aceasta durere sa fie simtita daca lucrurile sunt facute cum ar fi de preferat. Cand un deget, obiect sau penis este introdus in anus, muschii sfincterului se contracta ca si cand ar lupta cu o invazie. Daca celalalt nu…
-
Sexul anal…o practica condamnabila?!
Chiar daca este o practica sexuala des intalnita si, in anumite cercuri, chiar obligatorie (in sfera adeptilor sexului total), este important de retinut ca de tine depinde daca da, cu cine sau cand. Firescul altora nu obliga pe nimeni. Iar libertatea in cuplu este departe de a insemna ca daca celalalt isi doreste sex anal, p[artenera sau parteneruyl este obligat sa o faca sau sa ii placa!
-
Actul sexual si compatibilitatea
Daca oferi partenerului sau partenerei ceea ce isi doreste, vei fi, inevitabil, satisfacut/-a pentru ca si celalalt va fi, la randul lui, dispus sa-ti gratifice interesul pentru placerea lui. Acest tip de comunicare si daruire sexuala reciproca sunt cele ce fundamenteaza o relatie profunda bazata pe compatibilitate; intalnirile de o noapte fiind urmarea unei atractii chimice, nevoii de consumare a energiei sexuale, de satisfacere a unui impuls, de traire a unei placeri de moment. Compatilitatea exista, depinde doar de noi daca suntem suficienti de deschisi si motivati ca sa o gasim si in viata noastra!
-
Jocul numit sex sau sexualitatea din noi
Pecetea unui complex de inferioritate...prejudecatile...ce mostenire grea care, pe unii dintre noi, adulti fiind, ne mai urmareste inca...Cati dintre noi, intr-o incercare de a experimenta ceva sau a impartasi o fantezie, auzim un glas care seamana, vag pentru unii, cu cel al mamei; pentru altii, cu cel al tatei sau, pur si simplu, o tacere (deopotriva ar putea fi vocea bunicilor; o “voce a constiintei” impersonala, dar autoritara; vocea dirigintei etc)?!
