Sexologie versus psihosexologie

Sexologia

Spre deosebire de psihosexologie, sexologia este „ştiinţa sexualităţii” care are ca obiect ansamblul de fapte biologice şi în special, umane, în raport direct cu noţiunea de „sex”; unde
– noţiunea de sex desemnează o conformaţie particulară a fiinţelor vii, care îi asigură un rol special în actul de procreaţie, sau ansamblul de caractere fizice, intelectuale sau morale, ce-i disting unul de altul pe bărbat de femeie;
– noţiunea de sexualitate desemnează ansamblul de fapte biologice în raport  cu  procreaţia şi procesele preparatorii ale procreării, considerate nu numai în afara individului, ci chiar în el însuşi. Rezultă din cele mai sus menţionate faptul că sexologia este un domeniu în care îsi dau întâlnire discipline diferite, după cum urmează:
– biologia, care analizează aspectele pur anatomice, fiziologice şi genetice ale particularităţilor  fiecărui sex în parte, precum şi diferenţele dintre sexe;
– medicina, care analizează aspectele morfo- fiziologice normale şi patologice ale sexualităţii (neurologice, endocrinologice, ginecologie, obstetrică), aspectele patologice pure şi tratamentul acestora;
– psihologia, care studiază comportamentul sexual, motivaţiile lui, sentimentele erotice şi pulsiunile sexuale, corelaţiile psiho-sexuale. În sensul acesta, se disting două direcţii, şi anume, P. Janet , consideră „instinctul sexual” ca pe o oarecare altă „trebuinţă” organică, iar S. Freud, dezvoltă o teorie „pansexualistă” punând la baza vieţii psihice „libidoul”, în care vedea concentrată pulsiunea erotico- sexuală (Tratat de psihosexologie, 2003).

Sexologia consta in cunoasterea si studierea conduitei sexuale sub aspect biopsihosocial, insistand mai mult asupra primelor masuri de educatie sexuala, igiena si psihoprofilaxie / profilaxie a bolilor cu transmitere sexuala. Ea vine in sprijinul autocunoasterii „sexuale” din perspectiva caracteristicilor anatomice si fiziologice ale organelor sexuale. Abordeaza individul din perspectiva neurofiziologica si endocrino-biochimica a sexualitatii sale, analizand dimensiunea biologica a sexualitatii d.p.d.v. genetic, biochimic, endocrinologic si neurologic.

Psihosexologia versus sexologie

Psihosexologia insa îşi propune sa explice şi sa evalueze, din perspectiva psihosociala, experienţele de comunicare, comuniune, coevoluţie şi coexistenţa în cadrul modelelor de viaţa duala (cuplul marital şi cel erotic), precum şi în cadrul familiei sau al alternativelor sale; sa abordeze diagnoza şi terapia starilor disfuncţionale ale cuplului, din perspective analizei psihologice a intimit aţii. Abordeaza dimensiunea psihologica a sexualitatii.

Astfel, din perspectiva psihologiei, relaţia dintre sexe (erotico-sexual a şi cognitiv-spiritual a) devine chiar “laboratorul subiectiv” al “prefacerii” şi maturizarii personalit aţii umane, alchimia experienţial a, prin care fiecare principiu arhetipal – masculin şi feminin – se reveleaza pe sine, se desăvârşeşte cu, prin şi întru împlinirea celuilalt, ceea ce permite transcederea din profane în sacru, apropierea de şi comuniunea cu Dumnezeu.

Dificultăţile de dezvoltare – maturizare libidinală, presiunile psihotraumatismele, frustrările şi situaţiile castratoare pot duce la opriri în dezvoltare sau la regresiuni cu consecinţe negative dintre cele mai variate (nevroze, tulburări de comportament, perversiuni sexuale, auto-erotism morbid, refugiu în imaginar, agresivitate, etc.). Aceste opriri/ regresiuni  interfereaza, perturband confortul vietii sexuale a adultului de mai tarziu: dificultati de relationare, atasament, comunicare, impotenta, tulburari de ejaculare, frigiditate, vaginism….ca sa enumeram doar cateva. Ele au un caracter personal si prin urmare, impun si o abordare personalizata a „dificultatilor” aparute.