Jocul numit sex sau sexualitatea din noi

A face dresponsabilitatea-in-cupluragoste cu persoana iubita este nemaipomenit. Traiesti senzatii necunoscute pana atunci, poate doar banuite…iar cand le traiesti …nu se compara cu nimic din ce ai mai trait pana atunci! Mai este adevarat ca, uneori, credem ca este de datoria noastra sa facem dragoste cu partenerul nostru, sa-i facem pe plac, sa-i daruim placere…poate asa ne iubeste mai mult….poate asa nu ne paraseste…poate asa este numai al nostru!
Si acum ma gandeam la primul pas…debutul vietii sexuale…Care este motivatia din spatele acelui pas? Si, ca intotdeauna, acest raspuns este unul personal, departe de a putea fi unul general valabil. Dar despre asta vom discuta, daca nu am discutat deja. Revenind….
Ce se intampla cand nu stim ce este un acela orgasm?
Ne jucam de-a orgasmele? Cascam gura la ce ne spune partenerul? Ne “hranim” cu experientele povestite de altii? Mimam? Gandim despre noi…nu sunt normala!….sau sunt impotent!? Oare exista normal si anormal in ceea ce se considera viata sexuala?
Eu ma intreb: Cum ne putem bucura de ceva care ne “este dat” intr-un final, insa atunci fie  auzim tot felul de ecouri ale unor comentarii, blamari etc? Fiecare dintre noi am primit o educatie; asa numita “mostenire de familie”….dupa care am tot facut “schimb” de informatii in grupurile noastre adolescentine…hmmm….gastile de alta data… serile afara, in gasca; unde, doar cu gandul, visam unii dintre noi…altii experimentam de zor, prin incercari mai timide sau mai indraznete ….scoala si orele de educatie sexuala (cine a avut ocazia )…mereu parintii pentru unii…partenerul/ -a de cuplu…
Pecetea unui complex de inferioritate…prejudecatile…ce mostenire grea care, pe unii dintre noi, adulti fiind, ne mai urmareste inca…Cati dintre noi, intr-o incercare de a experimenta ceva sau a impartasi o fantezie, auzim un glas care seamana, vag pentru unii, cu cel al mamei; pentru altii, cu cel al tatei sau, pur si simplu, o tacere (deopotriva ar putea fi vocea bunicilor; o “voce a constiintei” impersonala, dar autoritara; vocea dirigintei etc)?!
Si ne blocam…ne cenzuram…ne infuriem..ne pedepsim…ne acuzam…ne invinovatim…Sexul, ca fiind „un lucru murdar, rusinos”! Pacatul placerii carnale!….alte prejudecati interesante…ca impact asupra unora dintre noi.
Oare cum este mai bine? Ce ar fi de preferat?
Cineva, cu un puternic simt al umorului negru poate, ar sugera sa invitam “vocile” la masa rotunda a dialogarii…sa le invitam sa-si spuna fiecare pasul…poate asa sa reusim si noi sa ne  facem auziti de noi insine si de ceilalti! Suna ca ceva la limita patologicului…
Poate ca da, poate ca nu!
Stim cu totii ca, pe parcursul vietii, intalnim o multime de oameni; traim, impartasim multe experiente; pe unii ii „auzim”, pe altii nu…. din unele invatam, din altele…”ne pierdem” pe noi insine. Ideal este sa „vedem” partea buna a lucrurilor, latura lor constructiva, fie de avem experiente mai placute sau mai putin placute de-a lungul vietii!
Eu sunt eu! Tu esti tu! Noi suntem noi!
Asa ca haideti!!! Sa umplem „tacerea” din noi si sa vorbim! Sa vorbim despre ce ne dorim! Sa vorbim despre ce ne face placere si ce nu! Sa descoperim senzualitatea din noi!
Daca nu o facem, cine sa o faca pentru noi? Celalalt? Ceilalti? Altii? Culmea este ca stim cu totii acest mic adevar, insa uneori uitam…si ne purtam…simtim ca altii sau chiar nimic…uitand sa ascultam “glasul inimii”,… „trupului”, parca uitam sa fim noi insine.
Uneori se intampla sa traim „asa” sau „asa” si cam atat, pentru ca o parte din noi considera ca atat este: de aici pana aici… bariere/ limitari in a te simti bine alaturi de iubit sau in a-ti accepta corpul si propriile dorinte! Este cineva vinovat sau nevinovat? Scopul acestui articol insa nu este acela de a desemna vinovati sau de a oferi disculpari, ci isi propune sa atraga atentia asupra unei realitati “de a fi” a unora dintre noi!

Be Sociable, Share!