Propriul sex versus intimitatea sexuala in doi (II)

Fiecare dintre noi uneori parem a uita ca “puterea” pe care unii din jurul nostru par a o avea la un moment dat, este tocmai acea putere cu care noi, constient sau inconstient, ii inzestram sa o detina in ceea ce ne priveste. Acea sau acele persoane nu fac decat sa-si exercite drepturile pe care noi le atribuim fie ca asa ne-am obisnuit (educatia), fie din iubire (prea multa), fie din fuga de responsabilitate (cineva trebuie sa fie “vinovat” de ceea ce ni se intampla) etc. Fundalul poate fi unul variat, ceea ce conteaza este momentul de trezire si ceea ce alegem sa facem cu viata noastra (fie ea sociala, familiala sau de cuplu).
Exista uneori o tendinta de a suprapune acea imagine general valabila cu cea specifica, intima noua. Sa ne amintim maniera in care alegem sa ne dezvaluim celor din jurul nostru! Chiar putem incepe cu noi insine! Descoperim astfel diferite grade de transparenta si in acelasi timp diferite fatete pe care alegem sa le aratam sau ne dorim sa fie vazute de catre cei din jur.  Revenind la relatia stima de sine si sex, interesant este impactul stimei de sine in alegerea partenerului de viata/ de cuplu, cu implicatii directe in tipul de relatie pe care il poti stabili sau il accepti (in relatie cu celalalt).
In cazul unei stime de sine scazute de exemplu, tendinta va fi:
•    sa accepte “regulile” celuilalt (si asta pentru ca celalalt “stie mai bine pentru amandoi”) prin infranarea propriilor dorinte, fantezii si imprumutarea dorintelor si fanteziilor celuilalt (surogate ale propriei placeri)
•    sa explice si sa-si asume/ atribuie mai usor evenimentele negative (esec, act ratat, lipsa de orgasm, impotenta etc) prin invocarea unor cauze interne,
•    sa-si asume intr-o mai mica masura vreun risc ( iesirea dintr-o relatie de cuplu nereusita, solutionarea unei situatii conflictuale, abuz, violenta etc), beneficiind de resurse putine de autoprotectie etc.